Viena are darul de a rămâne impresionantă chiar și atunci când o descoperi cu buget de student. În a doua parte a vizitei mele, am ajuns la Hofburg, în zona muzeelor, în Prater și, bineînțeles, la o masă vieneză adevărată.
Introducere – Viena pe repede înainte
După vizita la Belvedere, excursia noastră cu facultatea nu se încheiase. Dimineața următoare am pornit din nou spre centrul Vienei, cu aceeași listă lungă de obiective, dar cu portofelele tot mai subțiri. Bugetul de student nu prea îți dă voie să intri peste tot, așa că multe locuri le-am „bifat” doar din exterior. Și totuși, chiar și așa, Viena știe cum să te cucerească: palatele, muzeele, străzile și parcurile îți lasă amintiri chiar dacă nu treci de casa de bilete.
Capitolul 1 – Hofburg și muzeele Vienei
Dacă Belvedere însemna eleganță și grădini perfecte, Hofburgul era sinonim cu puterea. Fostă reședință a dinastiei de Habsburg, palatul se întinde ca un mic oraș în mijlocul Vienei. Curți interioare, porți masive, statui impunătoare – totul îți dădea impresia că te afli în locul unde s-au luat decizii pentru jumătate din Europa.
Noi, studenți cu buget limitat, nu ne-am aventurat prea mult în interior. Am rămas în piața principală, am făcut fotografii cu fațadele impresionante și am privit turiștii care intrau și ieșeau pe la casele de bilete. Chiar și așa, atmosfera locului te făcea să te simți parte din istorie, fie și doar pentru câteva clipe.
În jurul Hofburgului se află unele dintre cele mai importante muzee ale Austriei. Am trecut pe lângă Albertina, celebră pentru colecțiile sale de artă grafică, apoi pe lângă Muzeul de Istorie a Artei și Muzeul de Istorie Naturală, două clădiri gemene, atât de frumoase la exterior încât aproape că nu îți mai trebuia bilet ca să le apreciezi.
Recunosc că mi-a părut rău că nu am avut ocazia să intru, mai ales în Muzeul de Istorie Militară, despre care citisem înainte și care era pe lista mea de priorități. Dar Viena are darul de a-ți lăsa mereu ceva „pentru data viitoare”. Așa că am bifat muzeele la categoria „must see în viitor” și ne-am continuat traseul.
Următoarea oprire avea să fie într-un loc cu o cu totul altă atmosferă – Prater, parcul de distracții al Vienei.
Capitolul 2 – Prater și roata panoramică
După ce am trecut prin fastul Hofburgului și am oftat în fața muzeelor la care nu ne-am permis să intrăm, am schimbat registrul complet: am ajuns la Prater, parcul de distracții al Vienei.
Atmosfera aici era cu totul diferită – colorată, gălăgioasă și plină de viață. Pe lângă turiști, erau mulți vienezi care veniseră pur și simplu să se relaxeze. Tarabele cu dulciuri, caruselele, trenulețele și jocurile de noroc te făceau să uiți că ești într-o capitală imperială; părea mai degrabă un bâlci modern, dar cu tradiție de secole.
Simbolul incontestabil al parcului este roata panoramică (Wiener Riesenrad), construită la finalul secolului al XIX-lea. Când am văzut cabinele uriașe care se ridicau lent deasupra orașului, am înțeles de ce e atât de celebră. Cu greu am decis să urcăm, biletul nu era chiar ieftin dar chiar și așa, roata are un farmec aparte: o privești și ai impresia că Viena îți arată partea ei jucăușă, departe de grandoarea palatelor.
După Prater, ziua nu se putea încheia altfel decât la o masă tradițională, cu șnițel, ștrudel și bere vieneză.
Capitolul 3 – Gustul Vienei: șnițel, ștrudel și bere
Oricât de multe palate și muzee ai vizita, o excursie la Viena nu e completă până nu te așezi la masă. Iar pentru noi, după o zi de bătut străzile, momentul mesei a fost poate cel mai așteptat.
Primul pe listă a fost, evident, șnițelul vienez. Porția era atât de mare încât farfuria părea neîncăpătoare, iar colegii mei glumeau că ar trebui să fie trecut la categoria „provocări culinare”. Crocant la exterior, fraged la interior, șnițelul chiar și-a meritat faima.
La desert, am mers pe varianta clasică: ștrudel cu mere. Cu aluat subțire și umplutură aromată, servit cald și cu un praf de zahăr deasupra, a fost exact ce trebuia după atâta plimbare. Și, ca să încheiem în stil local, am stins totul cu o bere vieneză rece, discutând și râzând de întâmplările zilei.
Pentru un student cu buget limitat, nu pot spune că Viena a fost cea mai ieftină experiență, dar la final masa aceea ne-a adus sentimentul că am trăit ceva autentic. Și poate că tocmai asta e frumusețea Vienei: chiar dacă nu intri în toate muzeele, un șnițel, un ștrudel și o bere pot să-ți lase aceeași amintire de neuitat.
Concluzie – Viena, orașul care te cheamă înapoi
Cele două zile petrecute la Viena mi-au arătat un oraș cu mai multe fețe: solemn în fața Domului Sf. Ștefan, grandios la Schönbrunn, elegant în grădinile de la Belvedere, impunător la Hofburg, jucăuș în Prater și savuros în farfuria cu șnițel și ștrudel.
Am fost acolo ca student, cu bani puțini și timp limitat, și totuși am simțit că Viena m-a primit cu brațele deschise. Poate nu am intrat peste tot, poate multe obiective le-am bifat doar din exterior, dar atmosfera orașului, felul în care istoria și viața modernă se împletesc, m-au făcut să vreau să revin.
Și asta am și făcut. Te provoacă să te întorci, să descoperi ce ai ratat și să retrăiești ce ți-a plăcut. Pentru mine, a rămas una dintre capitalele europene unde m-aș întoarce oricând, cu aceeași curiozitate și același zâmbet de turist.
Aurelian Csaholczi
