La Rambla și Portul Vechi – Barcelona
Prima mea întâlnire cu Barcelona a fost în 2012, la întoarcerea dintr-un turneu internațional de folclor în Faro, Portugalia. Țin minte și acum senzația aceea de a ajunge într-un oraș pe care îl știam doar din poze și povești. Eram curios, poate puțin copleșit, dar mai ales nerăbdător să descopăr ce se ascunde în spatele renumelui său.
„Capodopera neterminată a lui Gaudí, cu turnuri care par să atingă cerul și detalii arhitecturale fascinante.”
Am revenit câțiva ani mai târziu, în 2016, după un festival din Porto. Și de această dată Barcelona m-a surprins – parcă mi-a oferit altă față a ei, mai colorată, mai intensă. Ambele vizite au avut câte un moment neașteptat, dar fiecare m-a legat și mai mult de acest oraș plin de energie.
În acest prim articol dedicat Barcelonei vreau să împărtășesc primele mele amintiri: La Rambla și Portul Vechi, două locuri care pentru mine înseamnă începutul poveștii cu Barcelona.
La Rambla – bulevardul plin de viață al Barcelonei
Când am ajuns prima dată pe La Rambla, am avut impresia că am intrat într-un spectacol fără sfârșit. O mulțime de oameni, fiecare cu poveștile și gesturile lui, flori care colorau aleea, artiști stradali care atrăgeau privirile și râsete răsunând din terase.
Este și zona cea mai frecventată de turiști, ceea ce o face în același timp fascinantă și obositoare. Deși aglomerată și uneori considerată loc preferat de hoții de buzunare, rămâne o experiență pe care oricine vizitează Barcelona ar trebui să o trăiască.
„Promenada plină de viață a Barcelonei – turiști, localnici, cafenele și umbra platanilor care însoțesc bulevardul.”
Mergeam încet, cu ochii mari, încercând să cuprind totul. Pe stânga, La Boqueria mă îmbia cu mirosuri de fructe exotice și mirodenii. În față, vedeam cum bulevardul se întinde până spre statuia lui Cristofor Columb. Am trecut pe lângă Plaça Reial, unde mesele restaurantelor erau pline, iar oamenii păreau că se bucură de viață fără grabă.
„Inima culinară a Barcelonei – piața La Boqueria, unde mirodeniile și fructele exotice te ademenesc la fiecare pas.”
La Rambla nu e doar un drum – e un loc unde simți cum respiră orașul. E adevărat, aglomerația te poate obosi și trebuie să fii atent la portofel, dar energia de aici e contagioasă. Pentru mine, a fost ca o primă carte de vizită a Barcelonei – agitată, plină de culoare și de viață.
Portul Vechi și atmosfera marina
La capătul La Ramblei m-a întâmpinat Portul Vechi, un spațiu unde orașul pare să se deschidă spre mare. Statuia lui Cristofor Columb domină locul și parcă te invită să privești departe, spre orizont.
„Priveliște spre port și statuia lui Cristofor Columb, simbol al legăturii Barcelonei cu marea.”
Țin minte cum am mers pe faleză și am simțit pentru prima dată mirosul sărat al Mediteranei, amestecat cu adierea caldă a serii. Barca după barcă, marea părea să spună povești vechi de secole. În apropiere, Acvariul Barcelonei atrăgea vizitatori, dar eu am preferat să rămân afară, să privesc pur și simplu valurile și luminile care începeau să se aprindă.
Portul Vechi mi-a rămas în minte ca locul unde Barcelona își arată latura calmă, marinărească, în contrast cu agitația de pe La Rambla.
„Spațiu de relaxare unde localnici și turiști se bucură de priveliștea portului și de atmosfera mediteraneană.”
Concluzie
Primele mele amintiri din Barcelona se leagă de La Rambla și Portul Vechi. Două locuri diferite, dar la fel de reprezentative pentru sufletul orașului: unul plin de viață, celălalt legat de mare și istorie. Poate tocmai prin contrastul lor am început să simt cu adevărat ce înseamnă Barcelona – un amestec de energie, culoare și emoție.
În următorul articol voi povesti despre Barcelona lui Gaudí – Parcul Güell și impresionanta Sagrada Familia.
Aurelian Csaholczi
