Stilul englez la el acasă
Introducere
Wolverhampton m-a întâmpinat cu o ploaie măruntă și rece, exact așa cum îți imaginezi vremea englezească. Străzile erau pline de oameni grăbiți, iar atmosfera avea ceva din amestecul dintre visul britanic și realitatea cotidiană. Pentru mine, orașul nu a însemnat doar o simplă vizită, ci începutul unei noi experiențe, plină de speranțe și încercări, cu gândul de a-mi construi aici o viață diferită de cea lăsată în urmă.
Clădiri din centrul Wolverhampton – amestec între stil victorian și modern
Primele zile și adaptarea
Coborât din autocar, cu bagajele în mână și cu adresa primită de la agenție, am simțit primele emoții și primele îndoieli. Nimeni nu răspundea la telefon, iar ploaia nu contenea. Am intrat în hotelul din apropiere să cer informații, dar chiar înainte de a lua o cameră, am avut noroc, sau poate ghinion: a cincea încercare la telefon a fost cu succes. La capătul firului, o voce cu accent străin m-a întrebat în engleză cine sunt și mi-a spus să aștept la autogară. Câteva minute mai târziu, mă întâlneam cu cel care urma să mă ducă la casa unde aveam închiriată o cameră.
Strada unde am locuit în Wolverhampton – un colț liniștit cu case tipic englezești
Primele impresii nu au fost deloc ușoare. Casa era plină de români, iar camera trebuia împărțită cu o altă persoană. Agenția îmi spusese altceva înainte de plecare, dar realitatea era alta. În următoarele zile am înțeles că, de fapt, fiecare era pe cont propriu și că promisiunile făcute în România erau departe de adevăr. Au urmat interviuri ratate și drumuri degeaba, dar între aceste încercări am început să descopăr orașul și să îi înțeleg povestea.
Istoria orașului
Numele Wolverhampton vine de la Lady Wulfrun, care în anul 985 a întemeiat aici o așezare numită Wulfrūnehēantūn. Mai târziu, în 1070, numele a evoluat și a devenit Wolverhampton. O legendă locală spune chiar că regele Wulfere de Mercia ar fi ridicat o mănăstire aici, în anul 659.
Statuia Prințului Albert în centrul orașului Wolverhampton
Orașul a crescut mai întâi ca un centru de comerț cu lână, dar adevărata lui transformare a venit odată cu Revoluția Industrială, când Wolverhampton a devenit un important centru pentru extracția cărbunelui, producția de oțel și fabricarea de mașini și motociclete. Și astăzi, economia lui se bazează pe inginerie, având și o industrie aerospațială dezvoltată.
Obiective turistice
Colegiul Sfântului Petru – clădire fondată în 994, simbol al orașului
Prima mea oprire a fost la Colegiul Sfântului Petru, o clădire ridicată de anglo-saxoni în anul 994. În curtea sa se află un stâlp vechi, despre care se spune că ar proveni de la o mănăstire anterioară. Atmosfera solemnă a locului, combinată cu istoria sa, m-a făcut să simt pentru prima dată vechimea orașului.
Stalpul primei mănăstiri
La câțiva pași am descoperit Galeria de Artă, deschisă în 1884. Interiorul său te poartă de la artă modernă până la săli în stil georgian și victorian, cu colecții donate de industriașii locali. Intrarea gratuită o face accesibilă tuturor, iar pentru mine a fost o surpriză plăcută să găsesc atâta diversitate culturală într-un oraș cu o imagine industrială.
Galeria de Artă din Wolverhampton, deschisă în 1884
Nu departe se află Teatrul Mare, inaugurat în 1894. Sala a găzduit nume celebre precum Henry Irving, Charlie Chaplin sau Sean Connery. Chiar dacă nu am prins un spectacol, simpla prezență a clădirii și istoria ei bogată dau un aer aparte centrului orașului.
Fotbalul și tradiția sportive
Wolverhampton înseamnă și fotbal. Clubul Wolverhampton Wanderers, cunoscut astăzi ca „Wolves”, s-a născut în 1877 din inițiativa unor elevi ai Școlii Sf. Luca și a devenit rapid una dintre primele echipe profesioniste din Anglia. În 1888 a fost printre membrii fondatori ai Ligii Engleze de Fotbal, iar primul meci oficial al ligii a fost chiar împotriva lui Aston Villa.
Stadionul Molineux – casa echipei Wolverhampton Wanderers
Chiar dacă atunci muzeul clubului și stadionul erau închise, simpla apropiere de locul unde se scrie istoria fotbalului englezesc m-a făcut să îmi promit că voi reveni pentru a vedea un meci pe viu.
Casa Bantock și parcul
Casa Bantock și grădinile sale – eleganță tipic englezească
În drum spre locuință, aproape de zona în care stăteam, am descoperit Casa Bantock și parcul din jurul ei. Construită în 1730 ca o fermă, a ajuns ulterior reședința industrilașului Thomas Bantock, iar fiul său a lăsat-o moștenire orașului. Atmosfera de aici este complet diferită de cea din centru: liniște, verdeață, case vechi și o eleganță tipic englezească.
Un colț liniștit din parcul Bantock, perfect pentru câteva clipe de relaxare
Concluzie
Wolverhampton nu este un oraș spectaculos la prima vedere, dar are o poveste interesantă și un spirit autentic englezesc. Între trecutul său industrial, clădirile istorice, cultura locală și pasiunea pentru fotbal, descoperi un loc cu identitate și tradiție. Pentru mine a fost începutul unei noi etape în viață, dar și o experiență prin care am înțeles că fiecare oraș îți oferă ceva, dacă ești dispus să îi asculți poveștile.
Aurelian Csaholczi
