Berlin – prima întâlnire (2011)
Din Polonia spre casă
În vara lui 2011, după turneul din Kolobrzeg, Polonia, alături de colegii din ansamblul folcloric Doina Timișului din Timișoara, am pornit spre casă cu autocarul. Drumul era lung, dar am primit o veste care ne-a schimbat starea de spirit: vom face o oprire scurtă în Berlin.
În fața Domului din Berlin, una dintre cele mai impunătoare clădiri baroce ale capitalei germane.
Entuziasmul a fost mare, dar timpul scurt a adus și prima „dilemă de grup”. O parte dintre colegi au decis să folosească pauza pentru cumpărături, profitând de marile magazine din capitală. Restul am ales să rămânem în centru și să vedem măcar câteva dintre simbolurile orașului. Ne-am despărțit cu stabilirea locaţiei e întâlnire la o berărie, pentru prânzul de dinaintea plecării.
Plimbare prin centrul Berlinului
Locul de întâlnire fiind stabilit și ora, ne-am început vizita cu o plimbare prin centrul orașului. Timpul era scurt, dar fiecare pas era însoțit de curiozitate și aparatul foto pregătit. Îmi amintesc agitația străzilor, forfota turiștilor și sentimentul acela ciudat că pășeam într-un loc unde istoria se împletește la fiecare colț cu modernitatea.
La Poarta Brandenburg, simbolul Berlinului și al unității germane.
Orașul avea o energie greu de descris, dar ușor de simțit. Era ca și cum fiecare clădire și fiecare stradă ar fi vrut să-ți spună o poveste.
Domul din Berlin și priveliștea de pe cupolă
Punctul central al vizitei noastre a fost Domul din Berlin (Berliner Dom). Pe atunci intrarea era gratuită, așa că am profitat imediat. În interior am fost copleșiți de măreția locului: vitralii înalte, cupola decorată spectaculos, coloane impunătoare și orga monumentală. Era o liniște solemnă care te făcea să mergi instinctiv mai încet, ca și cum ai fi vrut să respecți fiecare piatră și fiecare detaliu.
Interiorul grandios al Domului din Berlin, cu altarul său baroc aurit.
Dar adevărata surpriză a venit când am urcat pe cupolă. De sus, Berlinul ni s-a arătat în toată splendoarea lui. Priveliștea era superbă: râul Spree șerpuind printre clădiri, Insula Muzeelor la picioarele noastre, iar în depărtare, clădiri moderne care contrastau cu istoria din jur. Vântul rece ne bătea în față, dar bucuria de a fi acolo, sus, în inima capitalei, ștergea orice urmă de oboseală.
Panoramă peste centrul orașului Berlin, văzută de pe cupola Domului.
Am făcut fotografii, am râs, ne-am bucurat de moment – era genul acela de experiență care îți rămâne întipărită în memorie mult timp.
Finalul vizitei
Vizita noastră la Berlin a fost scurtă, dar intensă. După ce am coborât de pe cupolă și am mai făcut câteva poze în jurul catedralei, grupul nostru s-a îndreptat spre berărie. Acolo urma să luăm prânzul și să ne pregătim de drumul lung spre casă. Atmosfera era relaxată: mesele mari din lemn, zgomotul vesel al celor veniți de la cumpărături și, bineînțeles, berea rece, servită în halbe uriașe, care ne-a dat energia să continuăm călătoria.
Împreună cu colegii din ansamblul folkloric Doina Timişului, fotografie de grup la Poarta Brandenburg.
Concluzie personală
Berlinul mi s-a arătat atunci ca un oraș pe care nu îl poți cunoaște dintr-o singură vizită. Cele câteva ore petrecute acolo m-au făcut să-mi doresc să revin și să-i descopăr toate fețele: istorică, culturală și modernă. Încă din autocar, pe drumul spre casă, mi-am promis că Berlinul nu va rămâne doar o oprire scurtă pe drum, ci o destinație în sine.
Promisiune pe care aveam să mi-o îndeplinesc cinci ani mai târziu, într-o vizită cu totul diferită, plină de peripeții și descoperiri…
Aurelian Csaholczi
