Bruxelles – farmecul pieței centrale (2008)
În drum spre inima orașului
După liniștea solemnă a Catedralei Sfinții Mihail și Gudula, pașii ne-au purtat tot mai adânc spre centrul Bruxelles-ului. Străduțele pavate se umpleau încet de turiști și de localnici, terasele se deschideau, iar atmosfera devenea tot mai animată. În jur, clădirile aveau acel aer elegant, specific orașelor occidentale, și simțeam că ne apropiem de locul cel mai așteptat al vizitei: faimoasa Grand Place.
„Un colț de Grand Place unde arhitectura barocă și gotică se împletesc armonios.”
Farmecul Grand Place
Când am pășit în piață, am înțeles imediat de ce este considerată una dintre cele mai frumoase piețe din Europa. Grand Place nu te impresionează treptat, ci te cucerește dintr-o dată, cu toată splendoarea ei.
Clădirile breslelor, decorate cu statui, basoreliefuri și detalii aurite, străluceau în lumina zilei. Hotel de Ville, cu turnul său gotic, domina întregul spațiu, iar Maison du Roi stătea semeață în partea opusă, ca o replică în oglindă. Pavajul vechi al pieței era plin de turiști, grupuri cu aparate foto, artiști stradali și copii care alergau după porumbei. Atmosfera era veselă și vie, iar pentru câteva clipe am rămas pe loc, doar privindu-ne între noi și bucurându-ne că trăim momentul.
Micile descoperiri din jur
De la Grand Place am pornit apoi pe străduțele care se ramifică din piață. Acolo descoperi un alt Bruxelles, mai intim și mai relaxat. Cafenelele mici își scoteau mesele afară, iar localnicii stăteau liniștiți la o cafea, ca și cum forfota turiștilor nici nu ar fi existat. Într-un colț, un pictor își așezase șevaletul și lucra atent la o acuarelă, încercând să surprindă frumusețea pieței. Era o plimbare fără grabă, în care fiecare colț părea să ascundă o poveste.
„Fațadele decorate ale breslelor din Grand Place – fiecare clădire spune o poveste a Bruxelles-ului de altădată.”
Ciocolata și vitrinele belgiene
Dar nimic nu ne-a atras mai mult decât vitrinele ciocolateriilor. Erau adevărate expoziții de artă dulce: praline, trufe, figurine, cutii luxoase – toate aranjate perfect. Ne mutam de la un geam la altul și glumeam între noi: „asta arată de parcă nu m-aș îndura să o mănânc”, „pe asta sigur o țin doar pentru turiști curioși”.
În timp ce râdeam, ușa unuia dintre magazine s-a deschis și o vânzătoare ne-a invitat să intrăm la degustare. Am ezitat – prețurile păreau mari, iar franceza nu era punctul nostru forte. Dar când am auzit întrebarea „Din ce oraș sunteți?”, rostită limpede în română, am rămas fără cuvinte. Era o româncă de-a noastră, stabilită acolo.
De aici, totul a devenit o experiență de neuitat. Am intrat, am povestit ca între prieteni, iar ea ne-a prezentat fiecare sortiment cu pasiune. Am gustat praline fine, am aflat istoria rețetelor belgiene și, la final, bineînțeles, am plecat cu suveniruri dulci pentru acasă. Întâmplarea aceea a dat o notă personală vizitei și ne-a făcut să simțim că Bruxelles-ul are un fel aparte de a lega oameni.
„O pauză la fântânile din Bruxelles – amintiri frumoase și prietenii care dau farmec călătoriilor.”
Concluzie provizorie
După Grand Place și după aventura cu ciocolata, Bruxelles-ul ni s-a arătat ca un oraș plin de farmec și surprize. Dar știam că încă nu văzusem tot – adevăratele simboluri ale capitalei, de la Manneken Pis până la Atomium, ne așteptau să le descoperim.
Despre acestea voi povesti în partea a treia…
Aurelian Csaholczi
