Berlin – inima orașului (2016, ziua 2)
După peripețiile din prima zi din Berlin, dimineața următoare am pornit cu altă energie. Ne-am trezit devreme, am mâncat pe fugă și ne-am propus să recuperăm timpul pierdut. Ținta zilei era clară: Insula Muzeelor, locul unde istoria, arta și cultura lumii stau adunate la un loc.
Altes Museum din Berlin.
Am cumpărat cardul turistic și, cu harta în mână, ne-am simțit pentru prima dată călători „echipați” ca la carte. Atmosfera era perfectă pentru vizite: vreme răcoroasă, dar senină, și orașul parcă mai liniștit în primele ore ale dimineții.
Insula Muzeelor
Odată ajunși pe Insula Muzeelor, nu putem pleca fără să bifăm tot ce are de oferit. În mintea noastră părea un plan grozav, dar picioarele aveau să ne contrazică pe parcurs.
Ecouri din Grecia și Roma antică, la Altes Museum.
Eu făceam poze din toate unghiurile, în timp ce colegul meu mă tachina că o să umplu cardul telefonului înainte să ieșim din primul muzeu.
La Neues Museum, aglomerația ne-a condus direct spre vedeta locului: bustul lui Nefertiti. Când am ajuns în fața ei, am rămas amândoi tăcuți. Era atât de delicată, de bine păstrată, încât aveai impresia că e vie. Am rămas câteva clipe cu privirea fixată asupra ei, încercând să înțeleg cum o operă de artă creată acum peste trei mii de ani poate transmite atâta emoție.
Chipul tăcerii egiptene, veghind printre relicvele muzeului.
La Alte Nationalgalerie a venit și momentul despărțirii. După câteva săli de picturi și sculpturi, colegul meu a ridicat mâna și a zis: „eu mă opresc aici, mă așez jos, tu vezi-ți de restul”. N-am avut ce comenta. Am stabilit de comun acord să ne întâlnim mai târziu, la Turnul Televiziunii din Alexanderplatz, ca să luăm masa împreună.
Vincent van Gogh – Moulin de la Galette, Parisul văzut prin culoare și lumină.
De aici am continuat singur. La Bode Museum m-a impresionat mai mult arhitectura decât exponatele. Cupolele, scările largi și sălile monumentale îți dădeau senzația că vizitezi un palat regal. Am trecut printre sculpturi și colecții bizantine cu pași grăbiți, simțind cum energia începe să mă lase.
Ultima oprire a fost Pergamon Museum. Coada de la intrare m-a făcut să ezit, dar curiozitatea a fost mai puternică. Și bine am făcut. Poarta Iștar, cu albastrul ei intens, era de o frumusețe copleșitoare, iar Altarul din Pergamon te făcea să te simți mic în fața istoriei.
În fața Porții Ishtar din Babilon, la Pergamon Museum.
Când am ieșit, eram sleit de puteri. L-am sunat pe coleg și am râs amândoi de „aventurile” noastre: el rămăsese blocat la o sală de picturi, eu aproape că mă rătăcisem printre statui. Am stabilit să ne întâlnim direct în Alexanderplatz.
Poarta din Milet – o capodoperă a arhitecturii romane antice.
Întâlnire la Alexanderplatz
Când am ajuns acolo, piața era în fierbere. Tineri cu boxe portabile dansau, grupuri de turiști se fotografiau, iar standurile cu mâncare răspândeau miros de cârnați prăjiți și covrigi calzi. Turnul Televiziunii domina tot locul, ca un far care adună la baza lui oameni de toate vârstele și naționalitățile.
Turnul Televiziunii, oglindind înălțimea și spiritul orașului.
Ne-am regăsit în mulțime și am început să povestim aventurile zilei. Eu, cu „victoria” de a termina toate muzeele, el, cu liniștea descoperită pe o bancă în fața galeriei. Am râs amândoi și ne-am așezat la o masă improvizată, unde am mâncat ceva rapid, privind spectacolul urban din jur. Pentru câteva minute, am simțit că și noi făceam parte din agitația veselă a pieței.
Rotes Rathaus – primăria Berlinului, sub soarele unei după-amieze liniștite.
După ce am prins puteri, am pornit spre Primăria Roșie (Rotes Rathaus). Clădirea, cu fațada ei de cărămidă roșie, părea să privească de sus întreaga piață, un amestec de sobrietate și autoritate în mijlocul forfotei. Am făcut câteva poze și am simțit nevoia să schimbăm atmosfera.
Eleganța de la Gendarmenmarkt
Seara ne-a găsit în Gendarmenmarkt, un loc care părea la ani-lumină de agitația din Alexanderplatz. Piața era liniștită, luminată cald, iar cele două biserici gemene – Domul German și Domul Francez – vegheau de o parte și de alta, cu sala de concerte în mijloc, ca un dirijor între două coruri.
Plimbându-mă printre ele, am avut parte de o surpriză neașteptată: într-una dintre biserici funcționa și un restaurant. Pentru mine a fost un șoc să văd că un loc sacru poate fi folosit și într-un mod atât de diferit. Nu știam dacă să mă uit după un program de slujbe sau după meniul zilei.
Catedrala Franceză din Gendarmenmarkt, în lumina blândă a serii berlineze.
Dincolo de acest contrast, piața avea o eleganță aparte. Turiștii se plimbau liniștiți, terasele discrete ofereau câte un pahar de vin, iar clădirile luminate cald dădeau un aer rafinat serii noastre. Era genul de loc unde liniștea se simțea ca o recompensă după o zi obositoare.
Concluzie provizorie
A doua zi la Berlin a fost ca un carusel: dimineața plină de istorie și artă, după-amiaza într-o piață plină de viață, iar seara într-un colț elegant și liniștit. Am simțit orașul în toate formele lui – obositor și fascinant, gălăgios și calm în același timp.
Dar Berlinul nu se terminase aici. Ziua următoare aveam să descoperim o altă latură a sa, mai dureroasă și mai serioasă: istoria recentă, zidurile și muzeele care încă păstrează amintirea unui trecut greu de uitat.
Aurelian Csaholczi
