Berlin – început cu peripeții (2016, ziua 1)
Planuri de Paște
În 2016 am revenit la Berlin, de data aceasta pentru câteva zile întregi. Era perioada Paștelui Catolic și aveam liber de la muncă, așa că împreună cu un coleg și un bun prieten am hotărât să profităm de ocazie. Totul era pregătit: bilete de autocar cumpărate din timp din Hannovra, rezervare la hotel și planuri clare pentru ce urma să vizităm.
Poarta Brandenburg – locul unde Berlinul și-a scris cele mai importante pagini de istorie.
Numai că, așa cum se întâmplă adesea în călătorii, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Dimineața în contratimp
Stăteam în Lehrte, un orășel aproape de Hannovra, iar planul era să luăm trenul spre autocar devreme, ca să avem timp să ajungem relaxați. Numai că alarma n-a sunat sau poate am închis-o noi din reflex – cert e că ne-am trezit mai târziu decât trebuia. Pierdusem primul tren și știam că mai rămânea doar o singură șansă: următorul, cel care ne lăsa la limită pentru a prinde autocarul.
Cu bagajele în spate și inima bătând mai repede decât locomotivele din gară, am pornit în fugă spre peron. Din fericire, peronul nu era departe și am reușit să urcăm gâfâind, după o adevărată cursă contra-cronometru. Autocarul pleca în acel moment, iar șoferul, văzându-ne cum alergăm disperați spre ușă, ne-a privit cu o expresie amestecată de amuzament și ușoară iritare.
Necazurile continuă
Obosiți dar bucuroși că am prins autocarul, am realizat însă că în graba dimineții am uitat acasă itinerariul pregătit pentru a ajunge la hotel. Tot ce aveam la noi era o copie a rezervării, cu adresa scrisă, dar fără detalii. Ca și cum nu ar fi fost destul, telefoanele erau aproape descărcate, iar bateriile se stingeau una câte una.
Clădirea Reichstagului, unde istoria Germaniei se întâlnește cu prezentul democratic.
Ajunși în Berlin, am cumpărat un abonament de transport valabil 72 de ore – Berlin WelcomeCard – care oferea și reduceri la obiective turistice. Era planul nostru de rezervă pentru a circula și a descoperi orașul. Doar că norocul ne-a părăsit din nou: după ce am intrat în metrou, ne-am dat seama că pierdusem amândouă biletele. Am ieșit pe stradă, sub o ploaie rece și mocănească, încercând să găsim drumul spre hotel doar cu harta de hârtie și cu întrebări puse trecătorilor.
Spre hotel, pe jos și pe ploaie
Ploaia ne-a însoțit tot drumul, iar fiecare colț de stradă părea mai degrabă un labirint decât o indicație. Tot întrebând și adăpostindu-ne pe sub streșini, am reușit într-un final să ajungem la hotel, uzi până la piele și cu moralul la pământ.
Fiind Vinerea Mare, ne-am gândit că multe obiective turistice ar putea fi închise. Oboseala, ploaia și necazurile ne-au convins să amânăm planurile pentru a doua zi. Am tras un pui de somn bine meritat, convinși că seara vom începe în sfârșit să descoperim Berlinul.
Prima ieșire de seară
Cazați aproape de celebrul Kurfürstendamm Strasse, supranumit „Champs-Élysées-ul Berlinului”, am pornit pe jos, spre centrul orașului. Scopul era să ajungem la Poarta Brandenburg, dar pe drum ne-am oprit la primul obiectiv important: Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche.
Biserica Memorială Kaiser Wilhelm, simbolul Berlinului renăscut din ruine.
Ruinele acestei biserici bombardate în Al Doilea Război Mondial au fost lăsate intenționat așa, ca o mărturie a distrugerilor. Alături se ridică o clădire modernă, cu pereți din sticlă albastră, un contrast puternic între trecut și prezent. Imaginea m-a impresionat și m-a făcut să înțeleg că Berlinul nu ascunde rănile istoriei, ci le arată ca pe o lecție.
De acolo, am continuat prin Tiergarten, parcul imens care străbate inima orașului. Ploaia se oprise, iar luminile serii se reflectau în aleile ude. Am ajuns la Coloana Victoriei (Siegessäule), de unde zeița aurită strălucea deasupra Berlinului. Era momentul în care simțeam că orașul ne primește în sfârșit, după toate încercările din timpul zilei.
Siegessäule, cu Victoria aurie strălucind peste oraș, la capătul Tiergartenului.
Surpriza de la Domul din Berlin
Cum deja era târziu și știam că următoarea zi avea să fie încărcată cu vizite, am decis să mergem până la Domul din Berlin pentru a ne informa despre programul de vizită. Am avut parte însă de o surpriză plăcută: catedrala era deschisă și se putea intra gratuit.
Norocul nostru a fost și mai mare – în interior se oficia slujba din Vinerea Mare a Paștelui. Atmosfera solemnă, luminile difuze și vocile corului care răsunau sub cupolă ne-au făcut să uităm de oboseala zilei. La finalul slujbei a urmat un concert al corului Filarmonicii din Berlin, iar pentru câteva clipe am simțit că timpul stă pe loc.
Catedrala din Berlin luminată în noapte, cu Fernsehturm străpungând cerul în fundal.
Nu am putut face fotografii în interior, dar nu ne-a părut rău. Am economisit cei 7 euro cât ar fi costat intrarea și, mai ales, am trăit o experiență unică: să fim părtași la o slujbă și la un concert live în cea mai frumoasă catedrală a orașului.
Concluzie provizorie
Prima zi la Berlin nu a fost deloc așa cum o planificasem. Am ratat trenuri, am pierdut bilete, ne-am plimbat pe ploaie și am ajuns la hotel obosiți și uzi. Dar seara ne-a oferit nu doar primele obiective turistice, ci și o surpriză de neuitat la Dom.
Iar ziua următoare avea să fie dedicată în întregime culturii și muzeelor, într-un adevărat maraton pe Insula Muzeelor…
Aurelian Csaholczi
